Arhim. Emilianos Simonopetritul-Despre durerea care ne întregește

Dumnezeu ne învrednicește atunci de toată bucuria și de toată veselia. Dobândim atunci o interiorizare mistică și toate ale noastre devin purtătoare de Duh. Omul nu e niciodată incapabil de astfel de realizări. Oricât de greu de îmblânzit ar fi omul, Dumnezeu este mai presus prin iubirea Lui și ne face izbânda Lui. Dar pentru că noi avem inima învârtoșată, pentru că suferim de uitare, de împrăștiere, pentru că avem un caracter care se împotrivește, de aceea să ne amintim că Dumnezeu a găsit in mijloc fără greș ca să nu pierdem împărăția cerurilor, ca să nu contenească nicicând liturghia noastră, ci să devină veșnică. Putem ajunge oriunde, chiar și în cer, dar nu fără durere! Durerea, boala, strâmtorarea nu sunt semnele doveditoare ale unui blestem, ci sunt mijloacele îndreptării noastre și ale slavei noastre dumnezeiești, pentru că asceza este silire și durere.
Trebuie să iubim durerea ca să fim slujitori de cele sfinte ai lui Dumnezeu. Nu există nimeni care să nu aibă o durere sau care să nu aibă mâine și mai multă durere. Trebuie să iubim necazurile vieții, cancerul, pneumonia, ptoza uterului, ulcerul, atacul cardiac, comoția cerebrală, episodul encefalic, acuzațiile, calomniile, egoismele care ne tiranizează. Fără acestea, fără durere, vom fi incompleți și nu vom ajunge deplini. Durerea ne întregește. Chiar și cele mai mari patimi ale noastre sunt distruse și spulberate de durere și devin atrofice, iar noi ne hrănim și ajungem puternici.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s