Părintele Serafim Rose – Despre injecțiile cu nelumescul

Într-o discuție liberă cu niște convertiți ortodocși la schit, Pr. Serafim a vorbit despre felul cum putem începe să dobândim cugetul patristic. Una dintre chei este statornicia. „Statornicia”, spunea el, „este ceva ce se lucrează printr-un regim duhovnicesc întemeiat pe înțelepciunea predanisită de Sfinții Părinți – nu simplă supunere față de tradiție de dragul tradiției, ci mai curând o asimilare conștientă a ceea ce bărbații de Dumnezeu înțelepțiți au văzut și au scris. În aspectul său exterior, această statornicie se lucrează printr-un pic de rugăciune, rugăciune pe care o avem în slujbele bisericești ce au ajuns până la noi. Firește, în alte locuri ea se săvârșește mai mult sau mai puțin după puterile fiecăruia.
Statornicia presupune și citirea scrierilor duhovnicești, de pildă la masă. Trebuie să fim necontenit injectați cu nelumescul, ca să putem lupta cu partea cu partea opusă, cu lumescul, care ne roade neîncetat. Dacă încetăm, fie și numai pentru o zi, aceste «injecții» cu nelumescul, evident că lumescul începe să ne copleșească. Petrecând o zi fără ele, lumescul ne invadează; două zile – încă și mai mult. Și curând ne dăm seama că gândim din ce în ce mai mult în chip lumesc, pe măsură ce stăm tot mai mult în contact cu acel tip de gândire și tot mai puțin în contact cu gândirea de tip nelumesc.
Aceste injecții – injecții zilnice cu hrană cerească – sunt partea exterioară, iar partea lăuntrică este ceea ce se numește viață duhovnicească. Viața duhovnicească nu înseamnă a fi în nori, rostind Rugăciunea lui Iisus sau trecând prin felurite mișcări; ci înseamnă a descoperi legile vieții duhovnicești ce se aplică propriei poziții, propriei situații. Aceasta vine în decursul anilor, prin citirea atentă a Sfinților Părinți cu carnețelul în mână, notând pasajele ce ni se par cele mai semnificative, studiindu-le, descoperind cum ni se aplică și, dacă e nevoie, revăzând părerile anterioare asupra lor pe măsură ce le pătrundem ceva mai adânc, descoperind ce spune un Părinte despre un lucru, ce spune al doilea și așa mai departe. (…)
Părintele Nicolae Deputatov, un om cu multă dragoste pentru Sfinții Părinți, le-a citit scrierile și le-a subliniat, notându-și citatele în carnețele. El spune: «Când am o stare foarte proastă, când sunt descurajat și deprimat, deschid unul din carnețelele mele și încep să citesc ceva ce mă insuflase odinioară. Și aproape fără greș, citind ceea ce mă insuflase cândva, mă umplu din nou de insuflare, fiindcă însuși sufletul este cel care a fost cândva insuflat, și văd acum că ceea ce m-a insuflat cândva devine un fel de insuflare automată».
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s