Părintele Serafim Rose – Despre injecțiile cu nelumescul

Într-o discuție liberă cu niște convertiți ortodocși la schit, Pr. Serafim a vorbit despre felul cum putem începe să dobândim cugetul patristic. Una dintre chei este statornicia. „Statornicia”, spunea el, „este ceva ce se lucrează printr-un regim duhovnicesc întemeiat pe înțelepciunea predanisită de Sfinții Părinți – nu simplă supunere față de tradiție de dragul tradiției, ci mai curând o asimilare conștientă a ceea ce bărbații de Dumnezeu înțelepțiți au văzut și au scris. În aspectul său exterior, această statornicie se lucrează printr-un pic de rugăciune, rugăciune pe care o avem în slujbele bisericești ce au ajuns până la noi. Firește, în alte locuri ea se săvârșește mai mult sau mai puțin după puterile fiecăruia.
Statornicia presupune și citirea scrierilor duhovnicești, de pildă la masă. Trebuie să fim necontenit injectați cu nelumescul, ca să putem lupta cu partea cu partea opusă, cu lumescul, care ne roade neîncetat. Dacă încetăm, fie și numai pentru o zi, aceste «injecții» cu nelumescul, evident că lumescul începe să ne copleșească. Petrecând o zi fără ele, lumescul ne invadează; două zile – încă și mai mult. Și curând ne dăm seama că gândim din ce în ce mai mult în chip lumesc, pe măsură ce stăm tot mai mult în contact cu acel tip de gândire și tot mai puțin în contact cu gândirea de tip nelumesc.
Aceste injecții – injecții zilnice cu hrană cerească – sunt partea exterioară, iar partea lăuntrică este ceea ce se numește viață duhovnicească. Viața duhovnicească nu înseamnă a fi în nori, rostind Rugăciunea lui Iisus sau trecând prin felurite mișcări; ci înseamnă a descoperi legile vieții duhovnicești ce se aplică propriei poziții, propriei situații. Aceasta vine în decursul anilor, prin citirea atentă a Sfinților Părinți cu carnețelul în mână, notând pasajele ce ni se par cele mai semnificative, studiindu-le, descoperind cum ni se aplică și, dacă e nevoie, revăzând părerile anterioare asupra lor pe măsură ce le pătrundem ceva mai adânc, descoperind ce spune un Părinte despre un lucru, ce spune al doilea și așa mai departe. (…)
Părintele Nicolae Deputatov, un om cu multă dragoste pentru Sfinții Părinți, le-a citit scrierile și le-a subliniat, notându-și citatele în carnețele. El spune: «Când am o stare foarte proastă, când sunt descurajat și deprimat, deschid unul din carnețelele mele și încep să citesc ceva ce mă insuflase odinioară. Și aproape fără greș, citind ceea ce mă insuflase cândva, mă umplu din nou de insuflare, fiindcă însuși sufletul este cel care a fost cândva insuflat, și văd acum că ceea ce m-a insuflat cândva devine un fel de insuflare automată».

Părintele Seraphim Rose–Fragment de jurnal

Noi, cei ce ne numim creștini, nu trebuie să așteptăm nimic altceva decât să fim răstigniți. Căci a fi creștin înseamnă a te răstigni, în aceste vremuri și în oricare alte vremuri, de când Hristos a venit întâia dată. Viața Sa este model – și avertisment – pentru noi toți. Trebuie să fim răstigniți individuaserafim_rosel, mistic, căci răstignirea deplină este singura cale către înviere. Dacă vom învia cu Hristos, trebuie mai întâi să ne smerim împreună cu El – chiar până la umilința cea din urmă, cea de a fi devorați și scuipați afară de lumea care nu ne înțelege. (…) Și trebuie să fim răstigniți la vedere, în ochii lumii, căci Împărăția lui Hristos nu este din această lume, și lumea nu o poate primi, și nu o poate primi nici măcar un singur reprezentant al ei, nici pentru o singură clipă. Lumea aceasta îl poate primi doar pe Antihrist, acum sau în orice altă vreme. (…) Nu-i de mirare, atunci, că este dificil să fii creștin – nu este dificil, este imposibil. Nimeni nu poate accepta cu bună-știință un mod de viață care, cu cât este trăit mai autentic, cu atât mai mult duce spre autodistrugere. Și din această cauză ne răzvrătim mereu, încercăm să ne ușurăm viața, încercăm să fim creștini pe jumătate, încercăm să dobândim ce-i mai bun din ambele lumi. Până la urmă trebuie să alegem – fericirea noastră stă într-una dintre cele două lumi, nu în amândouă. (…) Dumnezeu ne dă tărie să urmăm calea răstignirii; nu există altă cale de a fi creștin.