Sfântul Siluan-Despre iubirea vrăjmașilor

Sufletul nu are pace dacă nu se va ruga pentru vrăjmași. Sufletul ce a fost învățat de către harul lui Dumnezeu a se ruga, iubește și îi este milă de toată făptura, și mai ales cu seamă de omul pentru care Domnul au pătimit pe cruce și L-a durut sufletul pentru noi toți.
Domnul m’au învățat a iubi vrăjmașii. Fără harul lui Dumnezeu nu putem a iubi pe vrăjmași, dar Duhul Sfânt te învață iubirea, iar atunci îți va fi milă până și de draci, căci ei au căzut de la cele bune, au pierdut smerenia și dragostea de Dumnezeu.

Continuă lectura

Anunțuri

Sfântul Siluan Athonitul-“Inima, inimii vestește”

Când Părintele Siluan a fost numit iconom pentru prima oară, revenind de la Igumen la chilia sa se ruga fierbinte ca Domnul să-l ajute să-și împlinească ascultarea plină de răspunderi. După o îndelungată rugăciune a primit răspuns în suflet: “Păstrează harul ce ți s’a dat”. Atunci a înțeles că a păstra harul este cel mai însemnat și mai de preț decât toate celelalte lucruri, și deci, intrând în noua sa ascultare, veghea cu trezvie pentru a nu i se întrerupe rugăciunea.
Avea sub ascultarea sa până la două sute de muncitori. Dimineața, trecând pe la toate atelierele, dădea maiștrilor îndrumări generale, iar apoi se întorcea la chilia sa ca să plângă pentru “norodul lui Dumnezeu”. Inima îl durea de mâhnire pentru muncitori; plângea pentru fiecare.

Continuă lectura

Sfântul Siluan Athonitul-Pentru Maica Domnului

Sufletul meu este cuprins de frică și de cutremur atunci când cuget la slava Maicii Domnului.
Slabă îmi este mintea și săracă, și neputincioasă inima mea, sufletu-mi însă se bucură și este tras a scrie despre Ea, fie și câteva cuvinte.
Teme-se sufletul meu a se atinge de acestea, însă dragostea mă silește a nu-mi ascunde mulțămita pentru ale Ei milosârdii.
Maica Domnului nu a așternut în scris nici gândurile Sale, nici iubirea Sa către Dumnezeul și Fiul Ei, nici suferințele sufletului Ei la răstignire, căci noi tot nu am putea a le cuprinde, fiindcă dragostea Ei pentru Dumnezeu este mai puternică și mai fierbinte decât dragostea Serafimilor și Heruvimilor, și de Dânsa se minunează toate cereștile puteri ale îngerilor și ale arhanghelilor.
Și măcar că viața Maicii Domnului este ca și acoperită de o sfântă tăcere, dară Domnul au dat Bisericii noastre Dreptslăvitoare a cunoaște că Ea îmbrățișează întreaga lume întru a Sa iubire, și în Duhul Sfânt vede toate noroadele de pe pământ, și, asemenea Fiului Ei, pentru toți o doare și pe toți miluiește.
O, de am ști cât iubește Preasfânta pe toți cei ce păzesc poruncile lui Hristos, și cum o doare, și se mâhnește pentru cei ce nu se îndreptează. Am cercat aceasta asupră-mi. Nu mint, grăiesc înaintea feței Dumnezeului pe Carele cunoaște sufletul meu: în duh eu cunosc pe Precista Fecioară. Eu nu am văzut-o, dar Duhul Sfânt mi-au dat să o cunosc și să-i cunosc iubirea către noi. De nu ar fi fost a Sa milosârdie, demult aș fi pierit; dară Ea a voit a mă cerceta și a mă înțelepți, spre a nu greși. Ea mi-a spus: “Nu-mi este plăcut a privi asupra ta și a vedea ce faci.” Iar cuvintele Ei erau plăcute, line, blânde și lucrătoare asupra sufletului. Au trecut mai  mult de patruzeci de ani, dar sufletul meu nu poate uita acele dulci cuvinte, și nu știu ce voi răsplăti eu, păcătosul, pentru acea dragoste către mine, necuratul, și cum voi mulțămi bunei, milostivitoarei Maicii Domnului.
Cu adevărat Ea este Ocrotitoarea noastră înaintea lui Dumnezeu, și singur numele Ei îmbucură sufletul. Dar și tot cerul și pământul se bucură de dragostea Ei.
Minunat lucru, și de neajuns. Ea locuiește în ceruri, și neîncetat vede slava lui Dumnezeu, dar nu ne uită nici pe noi, lipsiții, și cu milosârdia Sa acoperă întreg pământul și toate noroadele.
Și pe această Preacinstită Maică a Sa Domnul au dăruit-o nouă. Ea este bucuria noastră și nădejdea. Ea este Maica noastră după duh, și aproape nouă după fire, ca om, și tot sufletul creștin tinde către Dânsa cu dragoste.

Continuă lectura

Maica Teosemni–ucenica Părintelui Porfirie

Cuvinte duhovniceşti

Monahul este un om fin şi nobil, se poartă frumos, vorbeşte frumos, nici nu agresează, nici nu desconsideră pe nimeni. Îşi împarte lucrurile sale, iartă celorlalţi. Le oferă locul lui, îi preferă pe ceilalţi. Vrea întotdeauna să fie preferaţi ceilalţi, în detrimentul său. Îşi ia sieşi ce este mai rău şi lasă celorlalţi ce este mai bun. Lasă celorlalţi întâietatea, cere pentru sine doar slujirile cele mai simple, smerite. Este plin de discernământ, nu-i întrerupe pe ceilalţi când vorbesc. Nu ia niciodată cuvântul singur. Nu are îndrăzneală şi obrăznicie.

Vedeţi, surorilor, Sfântul Siluan şi-a petrecut tinereţea departe de Dumnezeu, chiar a păcătuit, dar niciunde nu se justifică pe sine. Nu zice, de exemplu: ”Eram tânăr, n-am ştiut”, aşa cum am zice noi, ci dimpotrivă, se numeşte pe sine mare păcătos, în timp ce, de fapt, era sfânt, şi nu foloseşte deloc justificarea, îndreptăţirea. Noi ce facem? Un singur cuvânt să ne zică, şi ne găsim mii de scuze şi de justificări, de îndreptăţiri. Şi în niciun chip nu primim cele ce ni se spun. Nu este o atitudine călugărească asta, surorilor! Monahul nu trebuie să se îndreptăţească, ci doar să-şi plece capul şi să zică: ”Binecuvântaţi!” sau, cel puţin, să tacă. Continuă lectura