eu fugeam de Tine, Iubire, 
iubind doar amăgirea, frumusețea
cea numai clipă, numai rouă
și săvârșind durere
în suflete
și Tu
iertai,
iertai,
cum blând, cu-ngăduință, în lumină,
cu îngeri privegheai să nu se stingă
în voia sa, ca-n întuneric, viața
puțină, câtă rămăsese-n mine.
străin și mândru, fără să-nțeleg
cum totu-n jur se prefăcu în moarte
liniște, început al izbăvirii,
cu chipul îngeresc…
pacea gândurilor, locul Lui.
Cuvântul Ortodox 